joi, 7 aprilie 2016

Reflecții asupra timpului

De multe ori mă întreb „ timpul trece și noi stăm nemișcați sau timpul este cel care nu se schimbă și noi trecem prin el”. De multe ori spunem că „aștept de 20 de minute” sau ”a trecut o oră”, în aceste momente deodată ne vine în minte faptul că noi am stat, am așteptat, iar timpul s-a scurs și a plecat, făcîndu-i loc altui timp. Straniu pare acest lucru însă cînd analizăm din alt punct de vedere: de fapt noi, oamenii suntem cei care ne grabim mereau, vrem să ajungem undeva, să reușim ceva, pe cînd timpul este cel statornic, care teoretic nu face nimic, dar practic își lasă amprenta peste tot: pe fețele care odată au fost vesele, tinere și zglobii, dar care acum au rămas pline de riduri și triste, pe părul odată castaniu sau blond și astăzi încărunțit, pe străzi, în parcuri, adică pretutindeni.
Dar dacă trecem noi prin timp de ce nu putem trece mai încet în momentele plăcute, cînd suntem alături de cei dragi, cînd iubim și suntem iubiți sau de ce nu trecem mai repede atunci cînd ne este greu, cînd suferim sau cînd pur și simplu asteptăm pe cineva drag. De ce nu ne putem opri atunci cînd toți cei dragi sunt cu noi, cînd mama ne asteapta acasă cu zîmbetul pe buze sau poate cînd noi, copii fiind, suntem cei mai fericiți din Univers. De ce oare în aceste mumente nu putem pur și simplu să ne oprim și să nu mai trecem prin tim.
Timpul este ceva relativ, ceva care nu poate fi scris în formule matematice iar cînd credem că i-am înțeles secretul el își schimbă cursul.
Cred că noi ar trebui să prețuim fiecare clipă și să fim pregătiți de ceea ce provoacă trecerea timpului...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu